Timpul schimbă totul ce ne înconjoară pe noi, dar printre mărețiile neschimbate ale timpului întotdeauna rămâne  - Omul.

      Drumul lung al omului e totodată și bun și anevoios. Și oriunde nu s-ar afla, cât de departe în viață, ca un foc etern va străluci Copilăria cu amintirile ei.

         Copilăria mea s-a dus

          Cu soare, floricele.

          Eu nici adio nu ți-am spus

          Și ai plecat cu ele.

Repede și pe neobservate au trecut cei 11 ani de școală, ani de vise și speranțe, cu bucurii și emoții, lecții de pregătire pentru viața de sinestătătoare... Azi, vă amintiți cu drag de prima zi de școală, de prima învățătoare, de primul clopoțel, de prima lecție, prima carte – Abecedarul.

      ...Școala este ca o lume fermecată, plină de basm, de mister. Anume în școală se pun bazele clădirii fizice și spirituale a puiului de om, adică a copilului.

      Doar ea, zâna profesoară, modelatoarea de suflete și minți știe cu mult tact și răbdare să-i treacă pragul palatului fermecat pentru a îmbrăca haina plină de vrajă și feerie a basmului, a jocului, a cântecului, a poeziei.

      Copilăria este vârsta când suntem cel mai aproape de Dumnezeu și toate tainele existenței.

      Copilăria. Întotdeauna ea trezește în sufletul omului un sentiment de melancolie, de frumoase amintiri, ceva îndepărtat, drag și de neuitat.

      Există un loc minunat pe lume, locul unde am învățat să scriem, să citim, să socotim, să vorbim corect și frumos, să ne purtăm cuviincios, să avem prieteni și să fim buni.

      Profesorii sunt acei care ne-au învățat multe lucruri trebuincioase și de valoare, să fim educați și omenoși ceea ce în viață e atât de necesar.

Ultimul sunet de clopoţel ……. 2020

Iar acum la final, răvăşiţi de gânduri,

În suflet, cu iubire ,

Vă dăruim aceste rânduri,

 În semn de mulţumire.

Ii văd parcă şi-acum făptura blândă

Când noi, şcolari, plini de avânt,

Cu mâinile mici şi tremurânde

Scriam încrezători, primul cuvânt.

Din cartea vieţii plină

De fapte şi cuvinte ne-a împărţit lumină și mari învăţăminte...

Păşim acum pe-o nouă treaptă de viaţă!

Cu mari emoţii stăm la porţi de viitor!

Avem în suflete lumină şi speranţă,

Şi-n mâini buchet de mulţumire şi de dor.

Profesori dragi, voi veţi rămâne pentru veciIn ţesătura tainicelor amintiri.

Ce ne-or însenina pe asprele poteci

Ca nişte minunaţi şi gingaşi trandafiri...

Nu vom uita nicicând a voastră dăruire.

De-a ne deschide larg fereastra cunoştinţei!

Primiţi acum cea mai aleasă mulţumire.

Pe care v-o aduc elevii şi părinţii !

In devenirea voastră voi aţi fost zidarii.

Ce-au pus cu grijă fiecare cărămidă,

Şi iată cât de repede trecut-au anii.

Şi-o nouă cale-i gata azi să se deschidă.

Păşim pe ea cu dragoste şi cu credinţă,

Grăbiţi, tot universul să-l descoperim...

Vă vom purta în suflet cu recunoştinţă,

Profesori dragi, din inimă vă mulţumim!

Adio, școală, adio ,flori și scumpii noștri profesori!

Lucica Dușceac, diridinta clasei a 11-A